Nu te mai poți concentra.
Amâni inclusiv lucruri importante. Începi o sarcină, deschizi alta, apoi uiți ce făceai inițial. Te simți obosit și dezorganizat și ai impresia că înainte funcționai mult mai bine.
Internetul are un răspuns rapid: „ADHD”.
Uneori poate fi corect. Alteori, tabloul este diferit.
Dificultățile de concentrare și organizare pot apărea și în perioade de stres intens, lipsă de somn, anxietate, depresie sau epuizare profesională.
ADHD-ul este o tulburare de neurodezvoltare. Asta înseamnă că specialistul nu se uită doar la felul în care funcționezi astăzi, ci și la istoricul tău. În evaluarea adultului sunt relevante inclusiv comportamentul și experiențele din copilărie. Unele persoane ajung la diagnostic abia ca adulți deoarece dificultățile au fost mai puțin evidente sau au reușit să le compenseze până când cerințele vieții au devenit mai mari.
Burnout-ul are altă logică.
Organizația Mondială a Sănătății îl descrie ca un fenomen asociat stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes. Include epuizare, distanțare mentală sau cinism față de muncă și reducerea eficienței profesionale.
Diferența pare simplă pe hârtie. În viața reală, lucrurile se pot suprapune.
O persoană cu ADHD poate ajunge mai ușor epuizată într-un mediu care îi solicită constant zonele vulnerabile. Iar cineva fără ADHD poate dezvolta dificultăți majore de concentrare după luni de suprasolicitare.
De aceea, întrebarea utilă nu este doar:
„Am simptome de ADHD?”
Ci și:
„De când există?”
„Existau și înainte de această perioadă dificilă?”
„Apar numai la serviciu sau și în alte zone ale vieții?”
„Cum dorm?”
„Cum mă simt emoțional?”
Un checklist online poate fi punctul de plecare pentru o întrebare.
Nu ar trebui să fie punctul final al diagnosticului.
Adăugați un comentariu