Palpitații, presiune în piept, amețeală, nod în gât, respirație dificilă, greață sau senzația că „ceva nu este în regulă”. Pentru persoana care le simte, aceste simptome sunt cât se poate de reale.
Și tocmai de aceea nu trebuie ignorate.
Atunci când simptomele fizice sunt noi, intense sau persistente, primul pas este evaluarea medicală. Dar există și situații în care investigațiile nu identifică o cauză fizică suficientă pentru ceea ce simte persoana, iar simptomele continuă.
Aici poate intra în scenă anxietatea.
Când creierul percepe un pericol, sistemul nervos pregătește organismul pentru reacție. Ritmul cardiac poate crește, respirația se modifică, musculatura se tensionează, iar atenția devine extrem de sensibilă la orice schimbare din corp.
Problema este că acest mecanism poate fi activat și în absența unui pericol imediat.
Apoi se poate forma un cerc dificil de întrerupt: apare o senzație fizică, persoana se sperie, începe să își monitorizeze corpul, frica crește, iar organismul produce și mai multe senzații.
În atacurile de panică, simptomele fizice pot fi atât de puternice încât persoana poate crede că trece printr-o urgență cardiacă. Palpitațiile, dificultatea de respirație, amețeala sau tremurul sunt manifestări recunoscute ale atacului de panică.
A spune că anxietatea poate contribui la simptome fizice nu înseamnă „este doar în capul tău”.
Corpul și mintea nu funcționează în două camere separate.
Dacă investigațiile medicale sunt în regulă, dar episoadele se repetă, o evaluare psihiatrică sau psihologică poate completa imaginea și poate ajuta la identificarea mecanismului care le întreține.
Uneori, liniștea începe nu atunci când mai faci încă o analiză, ci atunci când înțelegi de ce alarma continuă să sune.
Adăugați un comentariu