Ai un lucru important de făcut.
Îl amâni.
Te uiți la el. Știi că trebuie făcut. Poate chiar vrei să îl faci. Și totuși, parcă există un zid invizibil între tine și primul pas.
După câteva zile apare verdictul:
„Sunt leneș.”
Este una dintre cele mai rapide explicații pe care ni le putem da și, adesea, una dintre cele mai puțin utile.
Capacitatea de a începe și susține o activitate depinde de mai multe lucruri: somn, atenție, nivel de stres, energie, starea emoțională și complexitatea sarcinii.
Când organismul funcționează mult timp sub presiune, eficiența poate începe să scadă. Concentrarea devine mai dificilă, sarcinile par mai mari, iar pauzele nu mai oferă aceeași senzație de refacere.
În burnout, OMS vorbește despre epuizare, distanțare psihologică față de muncă și reducerea eficienței profesionale, într-un context de stres ocupațional cronic.
Dar nici fiecare perioadă de oboseală nu înseamnă burnout.
Lipsa somnului, anxietatea, depresia, dificultățile de atenție sau anumite probleme medicale pot produce manifestări asemănătoare.
De aceea, înainte să transformi problema într-o judecată despre caracter, merită să analizezi schimbarea.
Ai fost dintotdeauna așa sau este ceva nou?
Se întâmplă peste tot sau mai ales în contextul profesional?
Te odihnești și îți revine energia sau senzația de epuizare continuă?
Ai început să te detașezi emoțional de lucruri care înainte îți păsau?
„Sunt leneș” închide discuția.
„Ce se întâmplă cu mine în perioada asta?” o deschide.
Iar aceasta este, de multe ori, întrebarea mai bună.
