Educația nu înseamnă doar performanță academică. Înseamnă și echilibru emoțional, relații sănătoase, încredere, siguranță și capacitatea de a cere ajutor atunci când este nevoie.
Aceasta a fost una dintre ideile centrale discutate în cadrul evenimentului organizat de InIm Institute și Comisia pentru învățământ, știință și inovare din Senatul României, eveniment la care a participat și Parteneriatul pentru Sănătate Mintală. Evenimentul a adus la dialog elevi, profesori, părinți, specialiști și reprezentanți ai instituțiilor.
La eveniment a participat și dr. George Stercu, medic primar psihiatru în echipa Wellmind, care a subliniat importanța implicării tinerilor în conversațiile care le influențează în mod direct viitorul.
De ce sănătatea mintală trebuie discutată în școală
Pentru mulți copii și adolescenți, școala este unul dintre cele mai importante spații de dezvoltare. Acolo se formează relații, se construiește încrederea în sine, apar provocări, se testează limite și se conturează felul în care tinerii învață să se raporteze la ei înșiși și la ceilalți.
De aceea, discuția despre educație nu poate fi separată de discuția despre sănătatea mintală.
Un copil poate avea rezultate bune la învățătură și, în același timp, poate trece prin anxietate, presiune emoțională, dificultăți de relaționare, teamă de eșec sau lipsă de încredere. Un adolescent poate părea funcțional în exterior, dar să aibă nevoie de sprijin, ascultare și orientare. Uneori, semnele suferinței emoționale nu sunt evidente. Alteori, ele sunt confundate cu lipsa de motivație, opoziția, retragerea sau „vârsta dificilă”.
Tocmai de aceea, este important ca părinții, profesorii și specialiștii să privească sănătatea mintală ca pe o componentă firească a dezvoltării, nu ca pe un subiect de evitat.
Tinerii trebuie să fie parte din dialog
Un mesaj important al evenimentului a fost acela că tinerii nu trebuie să fie doar subiectul discuțiilor despre educație și sănătate mintală. Ei trebuie să fie parte din dialog.
Adolescenții au nevoie să fie ascultați, nu doar evaluați. Au nevoie ca adulții din jurul lor să le înțeleagă temerile, presiunile, nevoile și felul în care privesc lumea. Într-o perioadă în care schimbările sociale, tehnologia, presiunea performanței și dificultățile de relaționare pot avea un impact real asupra stării emoționale, vocea tinerilor este esențială.
Atunci când vorbim despre politici educaționale, programe de prevenție, sprijin psihologic sau intervenții în școală, este important să înțelegem experiența celor pentru care aceste măsuri sunt gândite.
A-i implica pe tineri nu înseamnă a pune responsabilitatea pe umerii lor. Înseamnă a le oferi un spațiu sigur în care pot spune ce trăiesc, ce îi ajută și ce le lipsește.
Rolul părinților și profesorilor
Sănătatea mintală a copiilor și adolescenților nu poate fi susținută de un singur actor. Este nevoie de colaborare între familie, școală, specialiști și instituții.
Părinții sunt, de multe ori, primii care observă schimbări în comportamentul copilului: retragere, iritabilitate, tulburări de somn, scăderea interesului pentru activități, dificultăți de concentrare, tristețe persistentă sau conflicte mai frecvente. Profesorii, la rândul lor, pot observa modificări în participarea la ore, în relațiile cu colegii sau în capacitatea elevului de a face față cerințelor școlare.
Nici părinții, nici profesorii nu trebuie să devină terapeuți. Dar pot avea un rol important în identificarea timpurie a semnelor de dificultate și în orientarea copilului sau adolescentului către sprijin specializat.
Uneori, cel mai important prim pas este o conversație calmă, fără judecată: „Am observat că îți este greu. Vrei să vorbim despre asta?” sau „Nu trebuie să treci singur prin ce simți.”
A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune
Unul dintre cele mai mari obstacole în accesarea sprijinului psihologic sau psihiatric rămâne stigma. Mulți copii, adolescenți și chiar adulți se tem că vor fi judecați, etichetați sau neînțeleși dacă vorbesc despre dificultățile lor emoționale.
De aceea, este important să transmitem constant un mesaj simplu: a cere ajutor este un gest de grijă și responsabilitate.
Sănătatea mintală face parte din sănătatea noastră generală. La fel cum mergem la medic atunci când avem o problemă fizică, este firesc să cerem sprijin atunci când ne confruntăm cu anxietate, tristețe persistentă, dificultăți de adaptare, atacuri de panică, tulburări de somn, probleme de concentrare sau alte forme de suferință emoțională.
Intervenția timpurie poate face o diferență importantă. Cu cât un copil sau adolescent primește mai repede sprijinul potrivit, cu atât cresc șansele ca dificultățile să fie înțelese, gestionate și integrate într-un mod sănătos.
De la conversație la acțiune
Evenimentele care aduc împreună specialiști, tineri, părinți, profesori și instituții sunt importante pentru că transformă sănătatea mintală într-un subiect vizibil și legitim. Dar conversația trebuie continuată prin acțiuni concrete: educație emoțională, programe de prevenție, acces la servicii specializate, formarea adulților care lucrează cu tinerii și crearea unor spații sigure de dialog.
Școala poate deveni un loc în care copiii nu doar învață, ci se simt văzuți. Familia poate deveni un spațiu în care emoțiile sunt ascultate, nu minimizate. Iar serviciile de sănătate mintală pot deveni mai accesibile și mai puțin stigmatizate atunci când sunt privite ca parte normală a îngrijirii.
Angajamentul Wellmind
La Wellmind, credem într-o abordare profesionistă, empatică și responsabilă a sănătății mintale.
Prin activitatea echipei noastre, susținem importanța evaluării corecte, a intervenției specializate și a colaborării dintre familie, școală și specialiști. Sănătatea mintală a copiilor și adolescenților nu este un subiect secundar. Este o parte esențială a felului în care construim comunități mai sănătoase, mai atente și mai pregătite să sprijine dezvoltarea fiecărui tânăr.
Educația are nevoie de performanță, dar are nevoie și de grijă. Are nevoie de cunoaștere, dar și de empatie. Are nevoie de rezultate, dar și de oameni care se simt în siguranță să ceară ajutor atunci când le este greu.
Iar acest lucru începe prin dialog — și continuă prin sprijin real.
