Semnele care merită urmărite nu țin doar de „cuminte” sau „obraznic”. Pot apărea iritabilitate intensă, crize frecvente, teamă excesivă, plângeri repetate de dureri de cap sau de burtă fără o cauză medicală clară, somn mult prea puțin sau prea mult, coșmaruri frecvente, neliniște marcată, dificultăți de relaționare sau retragere de la joacă și interacțiune.
Criteriul practic pentru părinți este acesta: dacă emoțiile sau comportamentele durează săptămâni, provoacă suferință copilului ori familiei și afectează funcționarea la școală, acasă sau cu prietenii, merită o evaluare. Iar dacă apar comportamente nesigure ori copilul vorbește despre a se răni pe sine sau pe altcineva, este nevoie de ajutor imediat.
O evaluare de psihiatrie pediatrică nu caută „vinovați”. Ea încearcă să pună cap la cap contextul de dezvoltare, mediul copilului, simptomele și nevoile reale ale familiei. În multe situații, simplul fapt că părintele vine devreme, înainte ca problema să se cronicizeze, schimbă mult prognosticul și atmosfera din casă.
